Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical

Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la San Francisco de
către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi care s-a întrunit aici, la
17 iunie 1948, în cea de « treizeci şi una sesiune a sa, după ce a hotărât să adopte, sub forma unei convenţii, diferite propuneri privitoare la libertatea sindicală şi la apărarea dreptului sindical, problema care constituie punctul 7 de pe ordinea de zi a sesiunii Considerând că Preambulul Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii cauta, printre mijloacele susceptibile de a îmbunătăţi situaţia minoritarilor şi de a asigura pacea, „afirmarea principiului libertăţii sindicale”, Considerând că Declaraţia de la Philadelphia a proclamat din nou că „libertatea de exprimare şi de întrunire este o condiţie indispensabilă a unui progres susţinut”, Considerând că Conferinţa Internaţională a Muncii, la cea de a 30-a sesiune a sa, a
adoptat, în unanimitate, principiile care trebuie să stea la baza reglementării internaţionale,
Considerând că Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la cea de a doua sesiune a sa, şi-a
însuşit aceste principii şi a invitat Organizaţia Internaţională a Muncii sa-şi continue  eforturile pentru a se putea adopta una sau mai malte convenţii internaţionale,
adoptă, astăzi, nouă iulie una mie nouă sute patruzeci şi opt, convenţia de mai jos, care va
fi denumită Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, 1948″.

Convenţia privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical